Nu stiu ce se petrece cu mine, nu mai stiu ce vreau, stiu doar ca inima-mi plange. Simt ca inima imi este inundata de lacrimi si ca ar vrea sa se poata destainui cuiva dar nu are cui . Daca ar fi ascultata.... Daca ar avea cui spune ce simte si de ce dar cui? Cui...? Tot ei...? Ce se intampla...? Ce simte "ea" atat de profund? A intalnit poate iubirea dar este mult prea dificila pentru "ea", este mult prea greu de intretinut si simte ca poate claca in orice moment. Vad in adancul "ei", al inimii, lacrimi, durere, amagire... Dar de ce? De ce...? E buna intrebarea dar nu are raspuns si lucrul asta este cel mai dur...
Simt ca viata este ca un balon plin cu aer care pluteste fara a stii ce se intampla cu el.
Sunt constienta de faptul ca am tot pentru a fi implinita dar parca totusi imi lipseste ceva.... dar... ce? Cineva caruia sa ma destainui. Dar cui? Lacrimilor? Nimanui. Poate tot mie. Am nevoie de mai multa incredere in mine... de o persoana care sa-mi fie prietena, confidenta, de o persoana care sa ma ajute cu mine insami, sa ma invete sa tin alaturi doar persoanele care merita...
In viata nimic nu este mai frumos decat sa gasesti o persoana careia sa-i destainui toate secretele inimi tale, o persoana care prin simpla ei prezenta sa te linisteasca, a carei fata vesela sa inveseleasca tot ce este trist!
Pritenia ta
Inseamna mult pentru mine
Plangi tu, plang si eu.
Razi tu, rad si eu.
Prietene si rivale
Astazi simt in ele
Lumina vietii mele
Simt grupul cel mai fericit
Dupa care am ravnit.
Simt uneori atata durere
Cand mai vad si fulgere
Ce ne vor fura puterea
Si ne vor rapi iertarea.
Ne-a fost furata puterea de a mai ierta
De a mai zice Tata Lui Dumnezeu
Si de a ne infratii
Fara a ne despartii.
Suntem prietene de-o viata
In paradisul copilariei
Suntem rivalele de gheata
Pe taramul imparatiei!
(creatie personala )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu